Atributele lui Dumnezeu - Morale

Dumnezeu este sfant, bun, drept, adevar, milostiv, plin de har. El ne este sprijin, sursa tuturor binecuvantarilor, protector, putere, mangaiere si sursa de liniste.

Dumnezeu este sfant (Is. 5,16; 6,3; Ps. 99,9; Rev. 4,8). Asta inseamna ca Dumnezeu este diferit si mai presus decat toate fiintele. Dumnezeu este sfintit, si asta datorita bunatatii si perfectiunii Lui (Mt. 5,48; 19,17). El este strain de orice fel de rautate, nedreptate si pacat moral (Iacov 1,13; 1 Ioan 1,5). Faptul ca este sfant nu este un atribut de sine statator, ci unul care se rasfrange si asupra altor atribute. Este imposibil, chiar si numai pentru analiza, sa fie separata sfintenia lui Dumnezeu de celelalte atribute ale Sale. Intr-un fel, toate celelalte atribute au legatura cu sfintenia. Sfintenia lui Dumnezeu este inclusa in fiecare din celelalte atribute. Vointa lui Dumnezeu este expresia faptului ca este sfant. "Sfantului lui Israel" (2 Regi 19,22; Ps. 71,22; Is. 1,4; 5,19; 10,20) aceasta expresie este folosita de mai multe ori in Isaia. Acest lucru cere facerea unei distinctii care sa-L separe pe Dumnezeu din punct de vedere etic de restul lumii. Pe parcursul vietii sale, omul poate sa reflecte in mod limitat sfintenia lui Dumnezeu. "Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant; sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant" (Lev. 11,44; cf. 19,2). "ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnzeiesti..." (2 Pt. 1,4; cf. Ev. 12,10). Un asemenea lucru este posibil numai cand omul se tine departe de pacatele lumii (Ioan 17,16; 2 Cor. 6,16-7,1; 1 Ioan 2,15-17). Sfintenia lui Dumnezeu este un standard perfect (1 Pt. 1,15; Lev. 11,44). Sfintenia se manifesta prin dreptate, adevar, gelozie, autoritate si neprihanire. Sfintenia face ca Dumnezeu sa fie inaccesibil celor pacatosi, acestia putand sa comunice cu El doar printr-un mediator (1 Tim. 2,5; Ioan 14,6; Ev. 12,24). Dumnezeu gaseste placere in ceea ce este drept; El uraste tot ce este mincinos (Ier. 9,24; Ps. 119,104; 37,23; Prov. 6,16-19). Sfintenia indeamna la respect profund laudare si inchinare (Ps. 22,3; Ev. 12,28-29). Sfintenia are nevoie de rasplata impotriva raului, cum ar fi potopul, Sodoma si Gomora, distrugerea Canaanului si toate celelalte rele (Gal. 6,7-8). Asocierea si alegerea de catre Dumnezeu pentru anumite insarcinari a unor oameni, vase, case, munti, legi, regiuni, vesminte, untdelemnuri, zile, daruri, cununi, uleiuri, Scripturi etc., duce la sfintirea acestor lucruri. Ele nu sunt sfinte prin aceea ca ar fi neprihanite din punct de vedere moral, deoarece aceste lucruri sunt non-morale. Ele sunt sfinte deoarece Ii apartin lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este sfant. Sfintenia Sa il obliga pe om. Ceea ce il obliga pe om sfintenia Sa, dragostea Sa indeplineste si face posibil. Sfintenia Sa dicteaza raspunsul Sau cu privire la pacatul nostru. Nu se poate face distinctie intre sfintenia si bunatatea Sa (Mt. 19,17; Mc. 10,18). Dumnezeu iubeste; insasi natura Sa este dragoste (1 Ioan 4,8). Dragostea Sa Il are ca forma de manifestare pe Cristos (Ioan 3,16; Rom. 5,6-9). Dragostea Sa cere sa I se raspunda tot cu dragoste (1 Ioan 4,19). Dragostea oferita ca raspuns nu poate fi separata de supunere (Ioan 15,14; 14,15; 1 Ioan 5,3). Dragostea Sa este fundamentul dragostei noastre unii pentru altii (1 Ioan 4,20-21). Dragostea Sa nu va disparea niciodata (Rom. 8,35-39). Dar dragostea nu implica aprobare. Dragostea nu este un principiu abstract, ci mai degraba o manifestare a bunatatii lui Dumnezeu. Dragostea din toata inima este in cautarea a ceea ce este mai bun in celalalt. Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si uraste pacatul. Nici nu ar putea fi altfel in cazul dragostei (1 Cor. 13). Dumnezeu este milostiv (Iac. 5,11; Ps. 103,8). Mila este o bunatate neobligatorie revarsata asupra celor aflati in necaz. Mila nu este o chestiune de datorie. Vorbim despre mila atunci cand cineva nu primeste ceea ce merita; vorbim despre har atunci cand o persoana primeste ceea ce nu ar merita. Mila este posibila deoarece vorbim despre un Dumnezeu drept, si asta numai pentru ca nevoia de dreptate a lui Dumnezeu este satisfacuta prin alte moduri (Rom. 3,25-26). Exista multe Scripturi care vorbesc despre mila lui Dumnezeu (1 Tim. 1,13; Tit 3,5). Dumnezeu este plin de har (Ps. 103,8; 86,15). La fel ca mila, harul nu este o chestiune ceruta de datorie. Harul este bunatate rasfranta asupra celor ce nu o merita; este un favor nemeritat. Este oferit tuturor (Tit 2,11). Credinta ne ofera acces la har (Rom. 5,2). Este calea izbavirii (Ef. 2,8-9; Rom. 11,6). Harul ii ofera omului ce nu este in stare sa obtina singur. Multe Scripturi vorbesc despre harul lui Dumnezeu. Nimic nu este intr-o mai mare masura terenul de manifestare al harului decat iertarea pacatelor omului prin sangele Fiului Sau perfect. Este vorba de har si in cazul pacatelor neintentionate (Rom. 7)? Ce se spune in 1 Ioan 1,7... in legatura cu aceasta chestiune? Dumnezeu ne este sprijin, sursa tuturor binecuvantarilor, protector, putere, mangaiere si sursa de liniste. El este cel ce ne ofera toate darurile bune si perfecte (Iacov 1,17). Dumnezeu ne este sprijin, putere si refugiu (Ps. 46,1). Dumnezeu ne este Tata si Pastor (Mt. 6,9; Ps. 23). Toate acestea sunt manifestari ale bunatatii Sale in relatia Sa cu omul. Iehova "va purta de grija" (Gen. 22,14). Lui Dumnezeu Ii pasa (Mt. 6,25-30; 7,9-11; 1 Pt. 5,7). El Dumnezeul care ofera toate mangaierile (2 Cor. 1,3-4; 7,5-7). Providenta Sa s-a manifestat in mod miraculos si "providential." In Scripturi ni se vorbeste despre providenta miraculoasa. Grija providentiala a lui Dumnezeu pentru noi exista si in zilele noastre (Iosif si Ester). Nu putem demonstra pe cale empirica ce anume face dintr-un act de-al lui Dumnezeu din zilele noastre o fapta ce intra in sfera grijii providentiale? (Mt. 7,11: "Deci, daca voi, care unteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri, bune celor ce I le cer!). El este Dumnezeul pacii (Ev. 13,20). Pacea lui Dumnezeu ne depaseste puterea de intelegere (Fil. 4,7). Dumnezeu ofera pace spirituala, adica, pace printre oameni (Ef. 2,13-16). Isus este Printul pacii (Is. 9,6). Matei 10,34: "Sa nu credeti ca am venit s-a duc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea; ci sabia." Nu va putea exista pace intre credincios si necredincios. Dumnezeu este Adevar (Ioan 17,3; 1 Tes. 1,9; Rom. 3,4; 1 Ioan 5,20). Dumnezeu inseamna cunoastere, afirmatii si expuneri mereu conforme cu realitatea. El este adevarul personificat, intreaga esenta a adevarului (Apoc. 3,14; 19,11). Cuvantul Sau este adevar (Ioan 17,17). El este adevarul (Ioan 14,6). Adevarul lui Dumnezeu este absolut si fara urma de ticalosie. Adevarul Sau este simbolul sinceritatii si al credibilitatii. Lui Dumnezeu Ii este imposibil sa minta (Ev. 6,18). Aceia care afirma altceva decat Dumnezeu sunt niste mincinosi (1 Ioan 1,8;10, 2,4;22; 4,20; 5,10; Rom. 3,4). Nu e vorba ca asa vrea El, ci de faptul ca nu poate minti. Nefiind nimeni mai presus de El care sa confirme adevarul, Dumnezeu "S-a jurat pe Sine insusi" si pe promisiunea Lui (Ev. 6,13;18). Cum se impaca sinceritatea Sa cu faptul ca nu a pus in practica unele dintre amenintarile Sale? Daca amenintarile Sale sunt neconditionale si absolute, Dumnezeu nu este inconstant in ceea ce priveste promisiunile Sale (2 Pt. 3,9). Daca ele sunt conditionale, sinceritatea lui Dumnezeu cere ca ele sa nu fie puse in practica atunci cand sunt indeplinite conditiile puse de El.