De ce credem in Dumnezeu?

Când Moise, cel mai mare conducător
al Israeliţilor, stătea în picioare înaintea
regelui din Egipt, acesta l-a întrebat: “Cine
este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi
să las pe Israel să plece?” (Exodul 5:2).
De atunci, una dintre cele mai mari
provocări ale creştinismului, a fost să le
dovedească ateilor (cei care nu cred în
Dumnezeu) şi scepticilor (cei care pun la
îndoiala posibilitatea de a şti dacă există
Dumnezeu) că există un Dumnezeu.

Filosofi şi teologi vestiţi au dezvoltat
trei argumente majore ca să dovedească
existenţa lui Dumnezeu. Într-adevăr
apostolul Pavel spune că este posibil să se
deducă din ceea ce ne înconjoară că există
Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute
ale Lui, puterea Lui vecinică şi
dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la
facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de
seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa
că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).
Să examinăm pe scurt cele trei
argumente. Primul este întemeiat pe
varietatea de forme pe care le vedem în
lume. Universul este întemeiat astfel încât
luna este la distanţă exactă de pământ ca să
ajute la succesiunea anotimpurilor, zilelor
şi fluxurilor oceanului. Pământul se
întoarce cu viteză precisă ca să menţină
gravitaţia şi pământul este la distanţă
exactă de soare ca acesta să-i dea cantitatea
necesară de lumină şi de căldură. Rotaţia
pământului face ca lumea în care se poate
trăi să aibă zi şi noapte.

Trupul uman (şi toate fiinţele vii) este
astfel proiectat ca să poată mânca hrană, so
digere, să folosească energie pentru a se
mişca, să crească şi să se reproducă şi să
elimine ce nu este bine. Trupul uman este
un “aparat” remarcabil de la munca internă
a celulei până la organele complexe prin
care omul respiră, se reproduce, vede şi se
mişcă.

Evoluţia pur şi simplu nu poate
răspunde la întrebările ce apar când ne
referim la originea trupului uman. David a
spus: “Te laud că sînt o făptură aşa de
minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi
ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
(Psalmii 139:14).

Un al doilea argument care dovedeşte
existenţa lui Dumnezeu vine din sfera
moralităţii. Moralitatea este sfera binelui
şi răului. Şi are în vedere hotărârile “Eu
trebuie să fac asta” sau “Eu nu trebuie să
fac asta.” Toţi oamenii din fiecare
societate au principii morale. Principiile
morale ale unei culturi pot să-nu fie
aceleaşi cu ce ne învaţă Dumnezeu în
cuvântul Lui (şi deci pot să nu fie principii
morale corecte); totuşi există principii
morale.

Pentru că principiile morale se nasc în
minte şi nu din materie, asta înseamnă că
există o “Minte Morală.” O minte supremă
trebuie să fie sursa moralităţii care este
evidentă în toţi oamenii. Ce altă sursă ar
putea avea? Este posibil ca principiile
morale să se fie născut în animale? Cine a
văzut vreodată un câine plângând pentru că
l-a muşcat un om de picior? Cine a văzut
vreodata un şarpe plângând pentru că a
omorât pe cineva? Este posibil ca
principiile morale să se fi născut din lucruri
precum stânci şi noroi? Întrebarea este
absurdă, nu-i aşa?

Din nou Pavel spune în Romani 2:14-
15: “Când Neamurile, măcar că n-au lege,
fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei,
cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei
dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în
inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta
mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor,
care sau se învinovăţesc sau se
dezvinovăţesc între ele.”

Un al treilea argument care dovedeşte
existenţa lui Dumnezeu vine din legea
ştiinţei, care spune că pentru fiecare efect,
trebuie să existe o cauză. Legea această a
cauzei şi efectului este o lege standard în
ştiinţă. Dar de unde a venit ştiinţa? De
unde au venit legile? De unde au venit
principiile morale? De unde a venit
universul?

Desigur universul nu este etern. Două
legi fundamentale ale ştiinţei – legea
termodinamicii – dovedeşte că universul a
avut un început şi pierde încet energia care
poate fi folosilă. Astfel, universul nu este
etern.

Singurul răspuns rezonabil este că
există o Primă Cauză – Dumnezeu. Legile
se nasc în minte, nu din materie fizică.
Principiile morale se nasc în minte, nu din
materie fizică. Universul nu poate să se fi
cauzat şi nu este etern. De aceea, trebuie
să existe o minte care este eternă –
cunoaştem că este Dumnezeu. Autorul
cărţii Evrei a spus: “Orice casă este zidită
de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile,
este Dumnezeu” (Evrei 3:4).

Am putea adăuga alte motive. Isus
Cristos este menţionat în câteva cărţi
istorice în afara Bibliei. Când prezintă
viaţa lui Isus, Biblia Îl prezintă trăind o
viaţă perfectă şi fară de păcat, făcând
minuni pentru a dovedi că El este Fiul lui
Dumnezeu şi Salvatorul lumii şi fiind
crucificat pe cruce de iudei şi romani din
cauza afirmaţilor Lui.

Nici chiar ateii nu se vor uita la
relatarea Bibliei despre Isus spunând că El
a fost un mare escroc sau mincinos. Dacă
Isus n-a fost nici mincinos şi nici nebun,
atunci El trebuie să fie Cel Care a afirmat
că este – Fiul lui Dumnezeu! Desigur, cine
poate explica faptul că mormântul era gol?
Nu există nici o explicaţie rezonabilă cu
excepţia celei că Cel Care a fost în
mormânt nu mai este acolo: “a înviat, nu
este aici; iată locul unde îl puseseră”
(Marcu 16:6).

Există dovezi suficiente şi
convingătoare pentru ca noi să ştim şi să
credem că Dumnezeu există. Când ştim că
Dumnezeu există şi înţelegem cine este
Dumnezeu, suntem motivaţi să ne
închinăm Lui. David a spus: “Te laud că
sînt o făptură aşa de minunată” (Psalmii
139:14).

Spuneţi-ne dacă vreţi să studiaţi
mai amănunţit Cuvântul lui Dumnezeu.
Vă putem trimite prin poştă o serie de
cursuri de Biblie ca să studiaţi acasă; vă
putem trimite o Biblie; puteţi veni să
studiaţi Biblia cu noi – de două ori pe
săptămână. Avem cursuri de Biblie pentru
toată lumea – copii şi adulţi. Totul este
gratuit.