Esenta lui Dumnezeu

Dumnezeu este o Fiinta spirituala si nu una fizica (Ioan 4,24; 2 Cor. 3,17-18). Un spirit nu este alcatuit din carne si oase (Lk. 24,39). El nu este ca lucrurile fizice (F.A. 17,29; Rom.1,23). Din moment ce asa stau lucrurile, cum explicam faptul ca Biblia Il descrie pe Dumnezeu ca avand un corp, lucru pe care l-am inteles din referirile la mainile, bratele, ochii, picioarele, urechile etc. Sale? (1) Aceste referiri sunt reprezentari antropomorfice (atribuind trasaturi umane unor lucruri care nu sunt omenesti) si simbolice menite sa aduca Infinitul la o scara compatibila cu intelegerea noastra limitat 2000 a. (2) Daca ne sta in putere sa cunoastem catusi de putin caile lui Dumnezeu, acestea trebuie sa ne fie transmise intr-o forma pe care s-o putem intelege, exprimata intr-un limbaj croit dupa standardele umane. (3) Desi termenii antropomorfici sunt extrem de nepotriviti, ne-ar fi mult mai greu sa-L intelegem folosindu-ne de afirmatii strict metafizice abstracte.

Dumnezeu este invizibil (Rom. 1,20; Col. 1,5; 1 Tim. 1,17). Nici un om nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu si nici nu-L poate vedea si sa continue apoi sa traiasca (Ioan 1,18; 1 Tim. 6,16; Ex. 33,20). Atunci cum explicam faptul ca Scripturile spun ca anumiti oameni L-au vazut pe Dumnezeu? (1) Aceste Scripturi folosesc un limbaj figurat. (Poate cineva sa-si vada propriul chip, sau doar imaginea reflectata a acestuia?) (2) Omul poate sa vada doar manifestari ale lui Dumnezeu cand acestea imbraca o forma fizica, cum ar fi in cazul ingerilor intrupandu-se in oameni. (3) Omul Il poate vedea pe Dumnezeu in sensul ca poate vedea lucrarile Lui. (4) Nu putem fi siguri ce anume a fost vazut in situatiile in care se afirma ca unii oameni L-au vazut pe Dumnezeu, dar noi stim ca El nu a fost vazut in toata plenitudinea Sa. Trebuie sa evitam imaginile fizice si mentale ale unei divinitati spirituale si invizibile. ORICARE IMAGINE PRIN CARE S-A INCERCAT REPREZENTAREA LUI NU ESTE CONFORMA CU REALITATEA SI ATRIBUIE LIMITARI UNUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC. Fiind duh si nu fiinta materiala, Dumnezeu nu este afectat de limitari, nu imbatraneste, nu are slabiciuni, nu simte durerea si nici alte lucruri specifice conditiei umane. Aceasta esenta de a fi spirit este esentiale realitatii restului esentei si atributilor Sale, cum ar fi personalitatea, omniprezenta, faptul ca este etern, viu etc. Isus L-a descris pe Dumnezeu ca duh opus a tot ce este fizic (Ioan 4,24). Dumnezeu este o persoana. Despre Dumnezeu se vorbeste ca si despre o persoana in Biblie. Omul are o personalitate atasata corpului; Dumnezeu are o personalitate, insa fara corp (cel putin nu unul fizic). Dumnezeu intruneste caracteristicile unei personalitati. Persoanele au constiinta de sine. Aceasta reprezinta mai mult decat simpla constiinta sau constienta pe care poate o poseda pana si o fiara salbatica. Persoanele nu numai ca gandesc, dar si analizeaza ceea ce gandesc. Persoanele pot sa isi dea seama in ce masura poseda constiinta de sine. Dumnezeu are o constiinta de sine; "Eu sunt Cel ce sunt" (Ex. 3,14; 1 Cor. 2,10). Observati celelalte trasaturi de caracter pe care le poseda Domnul: intelect (Gen. 18,19; Ex. 3,17; F.A. 15,18), sentimente (El se intristeaza adanc, Gen. 6,6; iubeste, Ioan 3,16; si multe altele, Ps. 103,8-12), hotarare (Gen. 3,15; Ps 115,3; Ioan 6,38), darul vorbirii (Gen. 1,3), vaz (Gen. 11,5), auz (Ps. 94,9), puterea de a invidie (Ex. 20,5), compasiune (Ps. 111,4), este capabil de rezistenta extrema la oboseala (Is. 40,28) si de activitate continua (Ioan 5,17). Observati: unele dintre aceste trasaturi vor fi luate in discutie laolalta cu alte caracteristici. Dumnezeu este un Dumnezeu viu (1 Tes. 1,9; Mt. 16,16). El este mai degraba insufletit decat neinsufletit; nu este o substanta sau o influenta materiala. Viata presupune putere si activitate. Acest fapt Il plaseaza pe Dumnezeu la polul opus fata de idoli si icoane. Dumnezeu este reunit in trei persoane (adica in sfanta Treime). Vom purta o discutie mai in profunzime despre acest lucru mai tarziu, insa aici vom face cateva afirmatii prin care vom prezenta reunirea lui Dumnezeu in trei persoane... (1) Prin "reunire" vrem sa spunem ca nu exista decat un singur Dumnezeu si ca natura divina a lui Dumnezeu este neimpartita si nedivizibila (Dt. 4,35; 4,39; 6,4; Ioan 17,3; 1 Cor. 8,4-6; 1 Tim. 2,5; Iacov 2,19). Exista o singura divinitate intreaga. (2) Totusi, pot fi distinse trei elemente in aceasta unica esenta a dumnezeirii; trei persoane cunoscute sub numele de Tatal, Fiul si Sfantul Duh. (3) Exista o unitate a esentei sau a substantei, a scopului, a stradaniei, chiar si in relatia interna ce exista in Sfanta Treime. Divinitatea (care de multe ori este numita Treimea (sau Sfanta Treime) nu predica o invatatura a unui Dumnezeu intreit, ci una care se sprijina pe trei persoane, fiecare fiind parte integranta a esentei divinitatii si formand treimea sau Sfanta Treime. (4) Fiecare dintre aceste trei persoane este numita Dumnezeu. (Tatal, Ioan 20,17; Fiul, Ev. 1,8; Sfantul Duh, F.A. 5,3-4). (5) Exista multe relatari biblice in care este vorba despre doua sau chiar despre toate cele trei persoane in acelasi timp, si cu toate acestea este clar ca se face distinctie intre ele (cf. Mt. 3,13-17). (6) Folosirea substantivelor si pronumelor care se refera la dumnezeire la forma de plural este de asemenea un argument in favoarea Sfintei Treimi. (7) O exemplificare cuprinzatoare si exacta a acestei naturi a lui Dumnezeu este sortita esecului. Unii au comparat-o cu uniunea dintre sotie si sot, care raman totusi doi (nu devin un intreg). Dar acest lucru nu este in totalitate adevarat. Totusi, neputinta noastra de a explica natura Sfintei treimi sau de a intelege in totalitate natura acesteia nu dezminte realitatea naturii Treimii. Neputinta noastra nu face decat sa sublinieze distinctia dintre omenire si divinitate; dandu-i mai multe motive omenirii sa priveasca dumnezeirea cu un real respect. Cuvantul DIVINITATE apare numai de trei ori; de fiecare data provenind de la un alt cuvant, inrudit indeaproape insa cu celelalte doua. (1) Theion, in F.A. 17,29, inseamna "DUMNEZEIRE." Este exprimata mai mult decat ideea de a fi divin, care poate denumi orice vine din rai sau este admirabil in cel mai inalt mod. Cristos a fost divin, insa mai mult decat doar venit din rai. Era dumnezeire in carne si oase (Ioan 1,1-18). (2) Theiotes, in Romani 1,20, este tradus prin "putera lui vecinica si dumnezeire Lui." Dumnezeirea poate fi vazuta "cand te uiti cu bagare de seama la lucrurile facute de El." Dumnezeire este in opozitie cu omul pacatos si cu fiintele inferioare in general. Acest cuvant subliniaza caracteristicile dumnezeirii. (3) Theotes, in Coloseni 2,9, se refera la totalitatea a tot ceea ce intra in cadrul semnificatiilor ideii de dumnezeire. Aici este exprimat caracterul unic al lui Isus Cristos. Tot aici este definita incarnarea in modul cel mai clar. Se refera la insasi esenta dumnezeirii prin intermediul careia sunt determinate toate caracteristicile. Se refera la cea mai completa conotatei a dumnezeirii; Suprematia. Dumnezeu este constient lui Insusi. Acest lucru face ca punerea Sa sub semnul intrebarii si incercarea de a-i afla originile sa fie irelevante. (Intrebarea: "De unde a venit?). Istoria nu dezvaluie un moment anume cand omul nu era constient de existenta unei Fiinte Atotputernice, Atoate stiuitoare, Omniprezente si avand o existenta care nu depinde de nimeni. "Iehova" inseamna "cel care a existat dintotdeauna; cauza ce nu are cauza" (cf. "Yahweh" in Ex. 3,14). Asta inseamna ca Dumnezeu nu depinde in ceea ce priveste existenta Sa de nimeni si de nimic in afara de El Insusi. El nu Isi este propria cauza, deoarece a existat dintotdeauna. Daca si-ar fi putut cauza existenta, Si-ar putea provoca si anihilarea. Caracterul Sau imutabil dezminte aceasta posibiltate. Existenta Sa nu este asigurata de vointa Sa ci de insasi natura Sa. Dumnezeu este etern (Gen. 21,33; Ps. 90,2...; 102,27; Is. 57,15; 1 Tim. 6,16). El este infinit in relatie cu timpul. Nu ne putem gandi la un timp nici la un timp cand nu va mai exista Dumnezeu. Pentru mintile fiind marginite de limite, acesta este un concept foarte greu de inteles. Eternitatea pentru Dumnezeu inseamna un permanent acum; trecut si prezent sunt pentru El asemenea prezentului in anumite privinte. Timpul nu are substanta pentru Dumnezeu (2 Pt. 3.8). Ca si Creator a tot ce exista, El este cauza pana si a timpului. El este constient de succesiunea evenimentelor in timp atat ca sir cat si ca si cum s-ar intampla ACUM. Vesinic inseamna mai mult decat o durata, dar fara inceput si fara sfarsit (E c5 v. 7,3). Imensitatea lui Dumnezeu (Ier. 23,24; 2 Cron. 2,6; 1 Regi 8,27). Dumnezeu este infinit in relatie cu spatiul. Aceasta esenta este demonstrata de una dintre caracteristicile Sal 1456 e - omniprezenta - despre care vom discuta mai tarziu. Accentul este pus aici pe incomensurabilitatea naturii Sale. Studiind esenta lui Dumnezeu, noi invatam noi ne asemanam lui Dumnezeu in unele privinte (desi nu in intreime, ci intr-o masura oarecare), suntem diferiti fata de El in multe altele. Similaritatile cu Dumnezeu ar trebui sa ne trezeasca un respect sanatos fata de noi insine (stiind ca am fost creati "dupa chipul si asemanarea Sa", Gen. 1,27). Diferentele ar trebui sa ne faca sa simtim umilinta, respect si sa ne faca sa constientizam faptul ca suntem dependenti de El (cf. Prov. 3,3-5).