Dumnezeu S-a revelat suficient

(Lectia intai)

Scopul acestui studiu nu este sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu, ci mai degraba ca noi sa acceptam existenta Sa. Vom presupune, la fel cum face Biblia, ca noi credem in Dumnezeu si vom continua studiul asupra naturii acestei Fiinte pe care o numim Dumnezeu. Primul lucru pe care trebuie sa-l intelege pe de-a-ntregul pe Dumnezeu, ar trebui sa fim Dumnezeu! Totusi, intr-o oarecare masura, suntem in stare sa intelgem esenta si atributele Sale. Il putem descrie in contrast cu alte fiinte.

Iata o definitie care ne va ajuta sa intelegem mai bine: "Dumnezeu este duh, nesfarsit, vesnic si statornic in ceea ce priveste fiinta, intelepciunea, puterea, neprihanirea, dreptatea, bunatatea si adevarul Sale" (Marturisirea contrasa Westminster). Aceasta difinitie nu es 2000 te nimic altceva decat o descriere la nivelul atributiilor lui Dumnezeu. Totusi, trebuie sa ne amintim ca, fie cunoscand aceste atribute, nu putem sa le intelegem in adevarata lor vastitate. Trebuie sa acceptam faptul ca sunt incapabili sa-L intelegem pe Dumnezeu. Putem sa stim o parte, dar nu putem intelege totul (Iov. 26,14; Is. 40,28). Caile si gandurile Sale sunt mai presus decat ale noastre (Is. 55,9), judecatile Sale sunt nepatrunse; caile Sale sunt neintelese (Rom. 11,33-34). Mare este taina evlaviei" (1 Tim. 3,16). Putem sa-L cunoastem pe Dumnezeu doar in masura in care finitul poate cunoaste infinitul (Deut. 29,29), dar nu trebuie sa stii totul pentru a sti ceva. Adevarul este ca Dumnezeu S-a revelat suficient (2 Tim. 3,16-17; Mt. 11,27). Omul are nevoie de aceasta revelatie pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, pentru a se cunoaste pe sine, pentru a sti cum trebuie sa traiasca si pentru a sti la ce trebuie sa se astepte. Trebuie sa intelegem ca desi un astfel de studiu este complex, cunoasterea noastra despre Dumnezeu nu trebuie sa fie doar intelectuala. Putem si trebuie sa avem o cunoastere a lui Dumnezeu care ne salveaza (1 Ioan 2,3; 5,13). Acest lucru include ascultare (Iacov 4,7) si supunere (2 Tes. 1,7-10; Osea 6,4). Este un mod in care Dumnezeu este revelat in natura (Rom. 1,19-21; Ps. 19,1). Natura prezinta dovezi ca "Dumnezeu exista." Trebuie sa cautam in alta parte pentru a afla "cine este El." Dumnezeu ii este revelat in parte in om. Omul este considerat ca fiind facut dupa chipul si asemanarea (Gen.1,27). Prin urmare, exista ceva la om care este ca si la Dumnezeu. Dumnezeu este revelat in Cristos (Col. 2,9). A-L cunoaste pe Cristos inseamna a-L cunoaste pe Dumnezeu (Ioan 14,7). Cristos este "chipul Dumnezeului celui nevazut." Dumnezeu S-a revelat pe parcursul istoriei (Ps. 75,6-7; Prov. 14,34; Ioan 19,11). Dumnezeu este revelat in Cuvantul lui Dumnezeu. Desi inca suntem cumva limitati, aici aflam despre esenta si atributele lui Dumnezeu mai pe larg decat oriunde alt undeva. Esenta si atributele lui Dumnezeu Cuvantul "esenta"poate fi definit drept ceea ce subliniaza toate manifestarile exterioare; aspectele de baza ale naturii Sale; nu pur si simplu sau doar o idee, ci realitatea. Cuvantul "atribute" poate fi definit astfel: calitati intrinseci substantei; o descriere a esentei; nu subiective, ci reale si obiective, ele arata modurile in care Dumnezeirea opereaza si exista; sunt manifestari ale existentei Sale. "Atributele non-morale" sunt acelea care nu implica unele calitati morale iar "atributele morale" sunt acelea care atrag dupa sine calitati morale. Omul este si poate deveni ca Dumnezeu (la scara redusa). Omul este asemenea esentei lui Dumnezeu in aceea ca omul este duh ca si Dumnezeu. La un nivel redus, omul poate deveni asemeni lui Dumnezeu din punctul de vedere al atributelor Sale morale. Omul nu este si nici nu poate deveni asemeni lui Dumnezeu in toate privintele esentei lui Dumnezeu. Omul nu este si nu poate deveni asemeni lui Dumnezeu in ceea ce tine de atributele Sale non-morale. Nu trebuie sa credem ca putem diseca natura lui Dumnezeu. Insasi natura Sa interzice asta. Esenta si atributele Sale sunt atat de strans impletite si intr-o atat de stransa legatura unele cu altele, atat de suprapuse unele peste altele, atat de intretaiate si de suplementare unele pentru altele ca nici una din ele nu poate fi luata in considerare fara celelalte. Putem lua fiecare calitate individual numai cu scopul de a o analiza. Aceste calitati nu sunt complementare unele pentru altele (fiecare completandu-se reciproc cu celelalte). Fiecare este perfecta si completa in felul si la randul ei. Dar ele se suplimenteaza unele pe altele (se adauga unele la altele; se adauga sumei totale a lui Dumnezeu). Atunci cand studiem natura lui Dumnezeu, trebuie sa adoptam o atitudine plina de respect (iar asta si in interiorul nostru) doarece mintile noastre Il cerceteaza pe Cel mai mare dintre cei mai mari. Nu analizam doar o marfa de larg consum sau o persoana asemeni noua. Ci cercetam Fiinta fara egal si care poate fi cunoscuta doar pana la un anumit punct, care este limitat. Chiar aceasta limitare a intelegerii noastre, in cel mai bun caz, si insasi limitarea termenilor folositi pentru a-i ilustra natura (dintre care nici unul nu poate fi considerat pe de-a-ntregul adecvat) ar trebui sa ne faca sa intelegem cat de uriasa este slava Sa, si ca este neaparat necesar ca noi sa avem in fata-I o atitudine plina de respect. Aceasta lectie este mai mult decat o cercetare profunda cu scopul de a afla caracteristicile naturii lui Dumnezeu. Cunostintele pe care le-am obtinut si pe care ni le putem inmulti despre Dumnezeu si despre cine este El ar trebui sa ne schimbe cu adevarat si in mod profund vietile. O mai mare intelegere a ceea ce este Dumnezeu ar trebui sa ne oblige la o mai mare supunere in fata Lui; la o inchinare mai sincera si mai plina de devotament; la punerea mai devotata in serviciul bisericii Lui; si la un mai inalt nivel al puritatii vietilor noastre.